Referat 2

ROLUL CĂTINEI ALBE (Hippophae rhamnoides L.) ÎN ECOSISTEMUL ANTROPIC

drd. Ing. Proorocu A. Angel

Omul este răspunzător pentru crearea unor mari dezechilibre în natură, activităţile desfăşurate dealungul timpului au dus la apariţia unor grave perturbaţii în ecosistemele în care s-a dezvoltat societatea umană.

Odată cu conştientizarea efectelor dezastruoase ale activităţilor desfăşurare anterior, tratarea din punct de vedere ecologic a fenomenelor, posibilităţile tehnologice de cuantificare şi eliminare a efectelor, mai dificil a cauzelor, s-a putut trece la o adevărată eradicare a fenomenelor negative, la introducerea unei legislaţii adecvate, crearea de programe susţinute financiar de guverne sau foruri internaţionale, concret se fac paşi reali pentru ca omenirea să beneficieze de o planetă curată cu aerul, apa şi solul la parametri cât mai apropiaţi de cei normali.

Din nefericire pentru România situaţia economică precară şi lipsa unei legislaţii corespunzătoare fac ca la noi să se înregistreze mari probleme legate de poluare şi degradare a solului, aerului şi a apei, a societăţii în sine prin existenţa unei pături tot mai largi din populaţie care trăieşte într-o cruntă sărăcie.

Pe lângă soluţiile tehnice care de cele mai multe ori sunt costisitoare şi inerte din punct de vedere biologic, ţara noastră dispune de o plantă, cătina albă care poate fi folosită pentru eliminarea efectelor poluării şi crearea unei importante surse de venit pentru economia naţională.

Cercetările asupra cultivării şi valorificării plantelor de cătină albă, (Hippophae rhamnoides L.) au constituit subiectul temelor de cercetare a  multor colective de specialişti în silvicultură, biochimie, horticultură (pomicultură, arhitectură peisajeră), industrie alimentară,  zootehnie, medicină umană şi veterinară, fitoterapeutică tradiţională şi modernă etc. din multe ţări ale lumii, care au urmărit să stabilească valoarea fructelor chiar şi a frunzelor de cătină şi posibilităţile de utilizare, sub multiple forme, în scopuri alimentare, terapeutice, al protecţiei mediului etc.

În Marea Enciclopedie Agricolă apărută in 1938 sub redacţia lui Constantin Filipescu, se arată că: “Specia este utilă în silvicultură pentru fixarea dunelor sau terenurilor mişcătoare, poate suporta bogăţia de săruri – NaCl, a solului din care motiv poate fi esenţa proprie pentru refacerea ţării Vrancei şi altor regiuni despădurite din regiunea saliferă subcarpatică în care instalarea pădurii pe soluri bogate în sărături întâmpină greutăţi. Ramificaţia sa bogată şi numeroşii săi spini îl fac apt pentru garduri vii. Ca arbust este foarte ornamental, atât prin frunzele sale argintii cât şi pentru fructele sale orange care se produc în număr mare şi persistă pe ramuri după căderea zăpezii.”

Având în vedere că redactarea lucrării a durat două decenii putem afirma că specialiştii cunoşteau efectele benefice şi estetice ale cătinei.

Planta a fost folosită în Delta Dunării şi în alte zone supuse eroziunii. Este o plantă fixatoare de azot prin intermediul formelor simbiotice, produce 2 – 179 kg. N/ha/an.

Ea este considerată o plantă pionier, după 20-30 de ani lăsând locul, chiar în lipsa intervenţiei factorului uman, unor specii mai pretenţioase la condiţiile de sol.

Cătina este prezentă în toate tratatele de dendrologie, arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră. Este preţuită în cultura ornamentală pentru coloritul frunzelor şi al fructelor care rămân pe ramuri din toamnă până în primăvară. Se recomandă pentru garduri vii, datotită spinilor acestea sunt inpenetrabile chiar pentru animalele mici. Se poate utiliza cu dublu scop, ornamental şi împotriva eroziunii pe taluzuri şi terenuri nisipoase.

În lucrările româneşti de ikebana este recomandată pentru aranjamentele florale, având prin forma crengilor spinoase şi colorit un farmec aparte.

Cercetările efectuate şi la noi în ţară au condus la introducerea cătinei în cultură, producţiile de 8-10 t./ha. putând asigura importante beneficii. Există multe probleme care stau încă în faţa cercetătorilor legate de crearea unor biotipuri fără spini şi posibilitatea recoltării mecanizate.

În zona Buzăului localnicii numesc cătina “boabele Maicii Domnului”, efectul benefic al fructelor fiind astfel evidenţiat de tradiţia populară.

Se foloseşte după extragerea uleiului şi a marcului şi la vopsirea pânzeturilor sau lânei în culoarea “galben de cătină” şi pentru fixarea culorii pe material.  

În zonele urbane şi limitrofe aşezărilor umane pe terenuri puternic erodate se pot înfiinţa plantaţii de cătină deoarece recoltarea fructelor implică multă migală şi un număr mare de lucrători, recoltatul cătinei ar putea să devină sursă de venit pentru populaţia săracă a oraşelor şi satelor.

Putem distinge faptul că există cel puţin două motive pentru ca această specie să fie folosită în actualele condiţii social economice şi de mediu mai ales pe terenurile degradate:

1) este o specie pionier, pe rădăcina principală o dată cu apariţia primelor radicele, precum şi pe rădăcinile secundare iau naştere nodozităţi care au proprietatea de a fixa azotul atmosferic cu ajutorul ciupercilor din grupa actinomicetelor. La o plantă tânără greutatea nodozităţilor variază de la 1 g. la 8,8 g. iar la cea matură între 0,19 şi 3,2 g. S-a stabilit experimental că acest arbust, cultivat pe terenurile degradate, datorită formării azotului biologic îmbogăţeşte solul în fertilanţi naturali, măreşte cantitatea de humus la hectar - 18,36 t. - iar speciile învecinate cu cătina cresc mai viguroase datorită sporirii clorofilei cu 49 - 80 %.

În aceste condiţii, fiind şi o specie întâlnită în orice tratat de arhitectură peisajeră orice administraţie locală bine intenţionată poate folosi cătina pe terenurile în cauză.

2) având în vedere multiplele întrebuinţări ale fructelor de cătină ea poate deveni o importantă sursă de venit pentru populaţia săracă a oraşelor şi satelor. În momentul când vor fi disponibile cantităţi de cătină ele vor putea fi folosite de agenţii economici de tip PLAFAR, în industria alimentară şi chiar pe piaţă în condiţiile în care se va face o mediatizare corespunzătoare a plantei. Pentru familiile sărace ar putea deveni o sursă gratuită de polivitamine pentru copii şi bătrâni. Anterior este necesar un studiu de specialitate care să verifice dacă poluarea nu aduce prejudicii compoziţiei chimice a fructelor, însă inevitabila trecere la normele europene chiar şi în echiparea autovehiculelor va duce la eliminarea acestui risc.

Cătina poate fi folosită şi ca gard viu, având în vedere costul ridicat al materialelor ea fiind o formă economică şi ecologică de protecţie a proprietăţilor ştiut fiind faptul că un gard bine întreţinut nu permite accesul nici la animalele mici, aici fiind recomandate varietăţile cu spini deşi.

Este recomandată şi în lucrările de amenajare şi consolidare a terenurilor afectate de pornituri, pe porţiuni foarte grele cum ar fi râpele, malurile abrupte sau pe suprafeţe moderat salinizate datotită prezenţei apei freatice sau a izvoarelor salinizate, pe terenuri frământate fără exces de apă pe textură argiloasă.

Se poate folosi şi pe diferite terenuri virane, taluzurile amenajărilor hidrografice etc.

Investiţia constă în curăţirea şi nivelarea terenului, săparea gropilor, eventuala fertilizare locală, plantarea, astuparea gropilor, anterior de va efectua o schiţă în care să se ţină cont de cerinţele producţiei cu cele de arhitectură peisajeră şi de amenajare a teritoriului.

Plantele se pot aşeza în pâlcuri avându-se în vedere accesul culegătorilor.

Într-o accepţie modernã, putem prezenta cătina ca un adevãrat miracol, practic nimic de la aceastã plantã nu este nefolositor:

1.  Rădăcinile. Sunt bogate în microorganisme fixatoare de azot, au un rol antierozional, prin drajonare pot conferi stabilitate oricãrui tip de sol, pe orice fel de pantã. Nefiind profunde nu creeazã probleme la defrişare.

2.  Tulpina şi lãstarii. Sunt bogate în elemente nutritive, de acce pot fi folosite în furajarea animalelor. Au ţepi drept pentru care pot forma cel mai inpenetrabil gard viu.

3.  Frunzele. Sunt deosebite ca aspect, de aceea cãtina este foarte apreciatã în arhitectura peisajerã. Se pare că prin compoziţia lor chimică pot fi folosite ca un preţios furaj.

4.  Florile. Sunt atractive pentru albine, care la rândul lor asigurã polenizarea care în acest caz este mai dificilã, planta fiind unisexuată.Exista teoria ca planta nu este melifera datorita lipsei glandelor nectarifere.

5.  Fructele. Ele însele sunt considerate miraculoase, polivitamina cea mai complexă întălnitã în lumea vegetală, aliment, resursã pentru cosmeticã, medicinã (toate componentele sunt uşor asimilate de organisme, oameni sau animale), industrie alimentară etc.

6.  Rezistenţa la boli şi dăunători. Practic cãtina nu necesitã tratamente, tehnologiile elaborate au demonstrat cã răspunde pozitiv la aplicarea de îngrăşăminte, dar în cantitãþi mult mai mici decãt încazul altor plante.

Prin sensibilizarea tuturor agenţilor economici interesaţi s-ar putea crea o colecţie a biotipurilor valoroase din diferite puncte de vedere în funcţie de destinaţie, urmând ca într-o perioadă de timp să se poată oferi fructe cu diferite compoziţii.

După 15-20 de ani terenurile defrişate vor fi ameliorate putând fi cultivate cu specii mai pretenţioase şi mai eficiente din punct de vedere economic.

Cătina albă oferă multiple calităţi care din păcate au fost foarte puţin folosite până acum.

Starea actuală a solului în România, lipsa unor fonduri care să permită lucrări de mare anvergură pentru limitarea fenomenelor negative, justifică plantarea acestei specii pe suprafeţe întinse, fiind necesară totodată şi o activitate de cercetare care să inventarieze realizările de până acum, crearea unui atlas al biotipurilor existente, crearea unei colecţii de varietăţi, pe baza materialului genetic urmând a se trece la îmbunătăţirea pe cale ameliorativă a unor parametri cum ar fi conţinutul în vitamina C, A, desprinderea uşoară a fructelor, lipsa ţepilor etc.

Atragerea unor firme interesate din domeniul cosmeticii, industriei alimentare, medicinii tradiţionale, etc. în aşa fel încât cercetarea să aibă finalitatea în obţinerea unor biotipuri care să asigure obţinerea unor produse noi şi foarte valoroase.

Obţinerea de facilităţi la înfiinţarea culturilor având în vedere efectul acestora asupra solului pe care sunt amplasate ar crea un stimulent pentru investitori.

Se poate concluziona că prin introducerea cătinei în ecosistemul antropic acesta va putea să beneficieze de condiţii ieftine din punct de vedere economic dar preţioase datorită faptului că nu implică folosirea unor mijloace sau metode la rândul lor poluante.